Speranta ma omoara ultima!
Simt ca inima nu-mi mai bate.A inceput sa tremure.Chiar atat de rece sa fiu.?Nu cred ,din moment ce am gandit asta ,probabil mai exista o speranta.Pentru unii viata este o trecere prin diferite sperante.Cele mai ieftine lucruri de pe pamant cred ca sunt sperantele si noi totusi traim cu speranta.Parca intr-un fel unora le-ar fi cel mai apropiat cuvant de sex feminin.Traiesc cu el pentru ca iubesc ieftinul si devin suflete chilipir dar totusi suflete.Oamenii care traiesc cu speranta nu sunt obligatoriu rai.Ei au 3h ore din zi in care pur si simplu spera la diverse lucruri.Ceea ce ii transforma automat in niste oameni cu imaginatie.Ei sunt foarte credinciosi ideii de a spera ,dar in anumite perioade ale evolutiei lor,se delimiteaza anumiti sperantisti care spera sa nu mai spere.ei sunt eliminati cu precizie de catre sistem ,care la randul lui spera …sa nu fie eliminat niciodata .Niciodata sa nu speri la mai mult .”Mai mult” ca si expresie analizata in toate sensurile nu cred ca nu se potriveste nimanui ca si om normal.Asta se potriveste hulpavilor.(aici ma refer la boala de a dori si mai multi bani in permanenta ,esti zgarcit si astfel nu te remarci ca un invingator al finantelor, uman si cu spirit (altruist,bone homme,placut,cald,stralucitor,argintiu)Tu niciodata nu o sa faci donatii ok ,daca ne raportam la bugetul tau general.In fine..alegerea ta.Si cand spun in fine alegerea ta,vreau sa spun ca ai facut o alegere de cacat ,cu niste cuvinte mai dragute.Oamenii din genul descris mai devreme spera ca nimeni sa nu-i scuipe cand trec pe strada pe principiul ca speranta moare ultima!!!!si au dreptate.asta o se ne ingroape pe toti.


Stumble It!
pai,fara macar un strop de speranta
,viata ar fi foarte naspa
sper sa mai postezi in stilul asta, adica traiesc cu speranta ca ceea ce sper eu se va conceretiza si in alte manifestari de genul celei de mai sus…Si nu uita la OTV Speranta moare dar nu se preda…adica tine mai multe episoade
)
[...] post este o reactie la textul “Speranta ma omoara ultima”, scris de Vlad [...]
Aberatie cu talc (II) - BlogMeAway PunctRo a spus asta la iulie 14, 2008 la 1:48 pm |
N-o cunosc pe Speranta.. de la ce scara e?
cineva/ceva chiar a reusit sa te agite:)
prefer sa doresc sau ma auto-amagesc. amandoua variantele imi suna ca fiind mai dinamice. atunci cand sper ma asez in pozitia aceea comoda si lasa si trista si pasiva ( sigur, plina de imaginatie) in care eu dau drumul unei dorinte in univers fara macar a o propulsa. si-atunci da, speranta ma omoara.
Eu personal,cand sunt inactiv sper foarte mult,tot timpu,in moment ce intru in actiune ,notiunea asta dispare pt ca sunt implicat in totalitate in ceea ce fac si nu mai las timp pt altele in cap,cand iau o pauza incep sa sper din nou.:)
Dar sunt foarte de acord cu Vlad,ca cei care stau 3 ore zilnic pt a spera nu oameni rai ,daca spera la ceva bun…
Omule, daca ai patit ceva o sa fac tot posibilul sa te ajut.. insa sper ca nu ai patit nimic
puiule…relaxeaza-te, priveste bine in okii mei, respira,zambeste, injura-ma, vorbeste-mi in chinezeste, strange din dinti, apoi relaxeaza-te..si vei da..ce e mai bun.