Se aude un suierat  usor de oala sub presiune care creste in intensitate pana se suprapune pe respiratia mea gafaita de om ce alearga disperat pe un coridor ingust de nava de croaziera .

Scot un pachet de guma de mestecat din buzunarul  unui copil si continui alergarea.Fata incepe sa-mi transpire iar falcile sa se miste ca si cum ar pune ceva la cale.Incep sa scuip bucati de guma de mestecat iar peretii navei cand intra in contact cu guma pe care o scuip ca pe glont ,explodeaza ca loviti de proiectile .

Incep sa ma tem pentru viata mea si a tuturor celor din preajma.Trebuie sa gasesc un inlocuitor pentru scuipat.Nu ma pot abtine sa renunt la guma dar vreau sa traiesc.Trebuie sa fac baloane.

Ma opresc, incep sa fac baloane imense din guma de mestecat pe care  le arunc pe coridor.Privesc uimit cum ele absorb oamenii in interiorul lor si incep sa sara foarte lent prin aer,la un moment dat ciocnindu-se intre ele si trasformandu-se in baloane cu mai multi oameni in interior

.

Inventivitatea lor m-a uimit cu adevarat, prin faptul ca a lipsit cu desavarsire.E prea tentant sa nu profit de asta.Ii ridic ca pe niste mingii imense de fotbal si ii centrez spre finalul coridorului unde este coborarea spre sala de bal.

In momentul in care au inceput sa coboare pe scari lumea a inceput sa aplaude ,crezand ca fac parte din spectacolul oferit de nava.Dupa ce au coborat toti, a venit momentul sa-mi fac aparitia.

Simt ca nu mai am aer.Ma duc spre primul balon ,imi pun gura pe el si absorb tot aerul din interior.Omul din el cade inert pe podea cu un zgomot de copac prabusit.

Ritmul respiratiei imi creste constant.Casc gura ca si cum as dori sa respir tot aerul din lume si privesc cum toti cei din sala de bal se tin cu mainile de gat pentru ca se asfixiaza.

Simt ca mai am nevoie de putin aer ca sa fiu plin.In curand o sa vina momentul sa expir si cred ca a venit exact acum.Expirrrrrrrrrr.Oamenii  sunt proiectati pe toti peretii si formeaza un aranjament magnific.Pereti tapetati cu matase rosie si oameni in tinute stralucitoare de seara.impreuna formau un intreg de tabou in basorelif in miscare.o gura imensa care mesteca oameni.

Un orb cu ochii de sticla mergea pe -un viscol ingrozitor printr-un parc pe o alee ce avea o forma curba si o dimensiune de cinci sute de metri.Avea senzatia ca se invarte in jurul unei scari in spirala ,pana cand aproape s-a ciocnit cu un om de zapada fara ochi.Stau fata in fata ,incepe sa-i mangaie fata omului de zapada pentru ai vizualiza trasaturile chipului .Zambeste, isi scoate ochii de sticla negrii si ii pune omului de zapada.

Capul si-l ridica spre cer,iar locul lasat liber de ochi se umple cu zapada .care …………..(si de aici continuati voiJ)

·        Abia a trecut pe langa mine ,este deja la trei metri distanta, mi-am intors privirea catre ea si o iubesc.Mai merge 3 pasi si o detest.Intr-un fel este la fel ca si mine.Pe ea o detesti pentru efectul de dependenta vizuala pe care ti-l transmite,pe mine ma detesti pentru efectul acaparator al descrierii.Ne completam reciproc.Imi intorc privirea si ma simt lovit in cap de ceva extrem de contondent.M-a lovit cu unul dintre pantofii cui, exact in varful capului.Sangerez,o privesc cu ultimii ochi si nu pot sa-mi inchipui ca dupa o viata in care doar am visat evenimente, totusi ceva ma loveste ,orbeste in moalele capului.Deja nu o mai pot vedea.Ochii nu-mi mai functioneaza.Totusi stiu ca ea este acolo.Ea m-a lovit!Sunt confuz si disperat.Dupa ce m-a abordat in modul asta brutal lasandu-ma fara vedere ,oare o sa-i  par interesant dupa?.Interesant macar incat sa ma duca pana la cel mai apropiat spital.Sunt in punctul in care nu simt inca durerea dar mi-o imaginez.O astept sa vina.inca astept .nu vine .ce bine ca nu vine.mi-a ramas placerea ca sangele imi tasneste din cap fara sa constientizez durerea leziunii.Se intampla ceva!!Vad ciudat!Sangele mi-a ajuns in ochi si acum o vad in spatele unei pacle  rosii probabil cauzata de pelicula de sange ce a cuprins globul ocular….intre noi a ramas doar sangele.firisoarele de sange din ochii mei imi dau senzatia ca tin cu ea si vor sa- i dea un design special ,stiind ca rosul o prinde.

Acum sta in fata mea cu un sevalet in mana ,ia pensula o inmoaie in rana capului meu si incepe sa picteze cum eu scriu acum la calculator toata povestea asta explicand totul, de la cum am inventat-o pe ea, pana la de ce cititi voi acum articolul.    E o draguta nu-i asa?