Gara in care nu astepti nimic

17 Ian

Sunt intr-o gara.Sala de asteptare este formata din sase randuri de scaune.Trei pe o parte si 3 pe alta.pe fiecare scaun se afla cate un om.Eu ma aflu pozitionat pe primul rand, pe scaunul din centru apartinand partii drepte de scaune.In fata mea se afla trei randuri pline cu oameni .Pe primul se afla 6 violoniste imbracate la fel,pe al doilea,se afla 6 violonceliste iar pe al treilea 6 contrabasiste.

Le privesc cu dragoste si ma gandesc de ce nu am putut niciodata canta…..brusc se alineaza toate luand pozitie de inceput de concert.hovershiphall.jpg

Incep sa cante in cel mai bizar mod posibil.Contrabasista isi intinde arcusul catre violoncel,violoncelista isi intinde arcusul catre vioara iar violonista canta la contrabasul care s-a pozitionat exact pe mijloc, dar in lateral, pentru a face posibila aceasta combinatie.Incredibil,dar au cantat divin.Dupa ce au terminat ,ma priveau atent si stateau in expectativa…Cant sau nu cant!?Ce se intampla cu partea mea !?Privesc in spatele meu si ce vad ?erau surdo-mutele compozitoare, care cantau din tipetele mele, obtinute dupa ce ma intepau cu partituri scrise pe lame de otel ascutit ca o minte de spion.

Anunțuri

4 răspunsuri to “Gara in care nu astepti nimic”

  1. firedraguna Ianuarie 23, 2008 la 12:34 pm #

    imi place.

  2. livia Februarie 1, 2008 la 11:33 am #

    interesant text.. reusesti sa creezi atatea imagini din cuvinte putine, interesant .. poate e norocul meu ca stau bine cu imaginatia..

  3. peur2rien Martie 18, 2008 la 5:53 pm #

    Cand lumea exterioara devine neinteresanta,cand nimic nu te atrage,cand toate lucrurile devin anoste,spunem ca ne plictisim.Majoritatea oamenilor detesta plictiseala si incearca sa o alunge prin orice metode.Mie imi place sa ma plictisesc…in acele momente devin introspectiva si il iubesc si mai milt pe Proust.Imi redescoper amintiri,oameni,stari,imagini,momente si toate astea in afara timpului si spatiului cotidian…In momente de plictiseala am retrait o seara de martie mocirlos in Bucurestiul anilor’70,cand am vazut o ramura de liliac inflorit in vitrina unei florarii si mi-am dat ultimii bani ca sa o am si sa-i simt parfumul….cand m-am plictisit am revenit intr-o zi ploioasa de octombrie in acelasi Bucuresti al acelorasi ani ’70 si am intrat in restaurantul „Havana” unde am baut un rom ascultand melodii cubaneze.
    Imi place sa me plictisesc si sa descopar ca nu am trait degeaba;ca inca mai imi pun intrebari si ca am din ce in ce mai putine certitudini;ca tacerile pot devenii un mod de viata si ca nu intotdeauna vorbele spun ceva.
    Imi place sa ma plictisesc si sa descopar idei de care nu aveam habar;sa redescopar ganduri pe care le credeam pierdute;sa repun in discutie multele certituni aflate de la unii sau altii.
    Imi place sa ma plictisesc si sa-mi vizitez lumea interioara cladita cu truda atatia ani.

    Nu cred in oamenii care detesta plictiseala;sunt ori superficiali ori prea saraci pe dinauntru,pentru cei din urma am doar compasiune.

    „OAMENII SUBTILI SE PLICTISESC CU GRATIE”,iar Proust este
    maestrul lor….

  4. faranume Septembrie 8, 2008 la 2:12 pm #

    cred ca sunteti dusi cu pluta:D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: